Skip to content

Psihoterapia si psihologia copilului

Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa


Relaţia client – psihoterapeut tebuie să fie o legătură între lumea copilului şi terapeut. Relaţia se referă  în primul rând la realizarea unei conexiuni  cu copilul şi înţelegerea percepţiilor copilului. Este foarte probabil ca copilul să vadă mediul în care trăieşte într-un mod foarte diferit de felul în care îl văd părinţii. Psihoterapeutul trebuie să lucreze din interiorul cadrului de referinţă al copilului.

Relaţia copilului cu terapeutul trebuie să para că este exclusivă, fără intruziunea altora, ca de exemplu părinţii sau fraţi. Copilul trebuie să simtă că este acceptat de psihoterapeut pentru felul în care se percepe pe sine. Este util să informăm părinţii că copilul s-ar putea să nu dorească să discute ceea ce se întâmplă în şedinţele de terapie. Uneori se întâmplă ca în procesul terapeutic copilul să dezvolte comportamente mai rele decât cele aparente la începutul terapiei şi este util să informăm părinţii asupra acestui aspect.

Copilul trebuie să aibă încredere că temerile, anxietăţile şi gândurile negative faţă de părinţi nu vor fi dezvăluite părinţilor sau altor persoane fără acordul copilului.

Continue reading this article ›

Tags: , , ,


Ce este psihoterapia copilului

Psihoterapia  copilului se referă la practicarea principiilor şi tehnicilor psihoterapiei care au drept scop modificarea şi rezolvarea problemelor emoţionale, cognitive, comportamentale şi interpersonale la copii. Scopurile psihoterapiei copilului sunt în principal în număr de trei: decelarea exceselor comportamentale, accelerarea deficitelor comportamentale şi menţinerea achiziţiilor comportamentale (Polemikos, 1997).

Abordari in psihoterapia copilului

Ca şi în psihoterapia adultului, în psihoterapia copilului există o mare varietate de abordări. Conform cu Kazdin (1988) la ora actuală în tratamentul psihologic al copilului sunt folosite peste 230 de metode, iar Karan (1986) apreciază că există în jur de 400 de abordări diferite în psihoterapia copilului. Tendinţele teoretice principale sunt psihanalitică, psihodinamică, centrată pe client, comportamentală şi cognitivă.

Continue reading this article ›

Tags: , ,


Construcţia din nisip este o metaforă pentru lumea copilului. Există anumite scheme pentru interpretarea scenelor din nisip (Carmichael, 1994), dar mulţi autori susţin că aceste scheme au importanţă doar din punct de vedere academic şi nu în practica clinică.

Se presupune că simbolurile sunt arbitrare şi au înţeles unic pentrtu fiecare persoană.

Terapia prin joc în nisip este considerată o formă de terapie prin joc. Jocul este pentru copil ceea ce verbalizarea este pentru adult (Tharinger şi Stafford, 1995). Jocul este limbajul copilului, iar jucăriile sunt cuvintele.

În construirea poveştii în jocul în nisip copiii folosesc atât inteligenţa vizual- spaţială cât şi cea corporal- kinestezică. Inteligenţa verbal- lingvistică este încurajată prin discuţii, spunerea de poveşti şi scrierea unui jurnal legat de ceea ce este înfăţişat în cutia cu nisip. Inteligenţa logică- matematică este încurajată prin deducţiile de tipul „dacă” şi „când”. În timpul construirii scenei din nisip se poate pune un fond muzical, iar sentimentele trezite de jocul în nisip pot fi explorate şi exprimate prin utilizarea muzicii. Relaţia copil- terapeut încorporează inteligenţa interpersonală, iar inteligenţa intrapersonală este explorată prin reflecţie asupra legăturii dintre cutia de nisip şi contextul real de viaţă.

Continue reading this article ›

Tags: , ,


 A fost odata ca niciodata o mica caracatita care traia in ape putin adanci si caldute, langa o plaja cu nisip. Stiti cate picioare are o caracatita? Da, opt. Si stiti cum se numesc? Da, se numesc tentacule. Ei bine, acestei caracatite ii placea sa-si infasoare tentaculele in jurul lucrurilor si sa se agate de ele. Uneori se agata de un peste si se distra plecand purtata intr-o scurta calatorie. Alteori se agata de o piatra foarte solida si se simtea puternica si in siguranta.

Intr-o zi caracatita a vazut o ancora sub un vapor si imediat si-a infasurat tentaculele in jurul ei.

Dar ceva infricosator s-a intamplat. Ancora a inceput sa coboare scufundandu-se in ape tot mai intunecate, reci in care caracatita noastra nu mai fusese niciodata. Caracatitei nu-i placea ce se intampla, dar  nu stia ce sa faca. Ce ati fi facut voi daca ati fi fost in locul ei? V-ati fi tinut in continuare de ancora sau i-ati fi dat drumul?

Continue reading this article ›

Tags: ,


 A fost odata ca niciodata o familie de elefantei: mama elefant, tata elefant si puiul de elefant. Toata lumea era foarte fericita. Parintii mergeau la serviciu iar puiutul de elefant mergea la gradinita elefantilor. Ii placea foarte mult la gradinita pentru ca acolo se juca si invata tot felul de lucruri: sa coloreze, sa cante, sa danseze, sa scrie, sa numere. Tot acolo avea si o multime de prieteni. Puiul de elefant era acum elefantel mare si era foarte mandru de asta. Si parintii lui erau la fel de mandri si il iubeau foarte mult. Elefantelul reusea sa manance singur, sa faca pipi la wc-ul elefantilor. Intr-o zi i s-a intamplat sa faca pipi pe el. Acest lucru a ingrijorat-o pe mamica lui. A doua zi elefantelul nu a mai facut pipi pe el si a observat ca a primit cadou pentru asta o ciocolata. Din acea zi elefantelul a inceput sa ceara in fiecare zi in care nu facea pipi pe el, cate o ciocolata. Daca nu-si primea ciocolata, elefantelul se supara pe data si facea din nou pipi pe el. Din aceasta cauza mamica elefant era foarte necajita. Ea stia ca burtica elefantelului suferea foarte mult de la atata ciocolata. Dupa mai multe zile in care a tot mancat ciocolata, intr-o zi, burtica elefantelului nu a mai putut suporta, s-a suparat asa de tare, incat a inceput sa-l doara ingrozitor pe elefantel. Degeaba incerca elefantelul sa o roage sa se potoleasca. Ea i-a raspuns:

Continue reading this article ›

Tags: ,


 

Triple P- Program de Parentalitate Pozitiva- este un sistem pe mai multe nivele de interventie cu familia, pentru parinti cu copii care au, sau au un risc de a dezvolta probleme comportamentale. Este un program orientat spre preventie, care are ca scop promovarea unei  relatii pozitive intre parinte si copil, care sa ii ajute pe parinti sa dezvolte strategii eficiente de management comportamental  pentru o varietate de probleme comportamentale si aspecte de dezvoltare obisnuite.

Triple P are ca scop prevenirea problemelor comportamentale severe, precum si a celor emotionale si de dezvoltare la copii prin cresterea cunostintelor, abilitatilor si increderii parintilor.

In timp ce metodele de parentalitate pozitiva sunt relevante pentru toti parintii, acei parinti cu copii cu care sunt neascultatori, sfidatori, agresivi sau in mod general disruptivi pot beneficia in mod particular de acest program.

Continue reading this article ›

Tags: , ,


Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Traia odata o minunata pisicuta de angora care se numea Roscovana. Desi traia intr-o casuta fermecatoare, ea nu era fericita defel pentru ca aici, lucrurile nu se petreceau intotdeauna asa cum ar fi dorit ea.

In familie avea adeseori sicane si tot felul de lucruri dezagreabile. Uneori fratele sau mai mare o agasa si o tachina prea mult; alteori mama sa striga sau chiar ii interzicea sa actioneze asa cum i-ar fi placut. Astfel, in casa, Roscovana avea rareori linistea dorita si se simtea adeseori bine singura cu problemele sale.

Amicii de la scoala credeau ca Roscovana zambeste prea putin; uneori ea parea foarte obosita, atat de obosita incat casca la ore. Si erau norocosi prietenii care reuseau sa-i vorbeasca, pentru ca Roscovana era putin vorbareata. Rareori spunea ceea ce gandea.

Continue reading this article ›

Tags: ,


 O data un rege egiptean si-a pierdut vederea. Doctorii nu reuseau sa-l vindece Insa la curtea sa a venit un medic din est. Dupa ce la examinat pe rege, a spus ca poate pregati un balsam, făcut dintr-un pestisor cu cap de aur, si acest balsam va reda regelui vederea.

Toate vasele de pescuit au plecat in cautarea pestelui cu cap de aur, si desi vasele au prins mai mult peste nici un pescar nu a reusit sa prinda un pestisor cu cap de aur. Dar, chiar in ziua in care medicul urma sa plece de la curtea regelui, fiul regelui a hotarat sa-si mai arunce o data navodul in apa.Si spre uimirea sa, a prins in plasa un peste cu cap de aur.

„Repede”, si-a spus, „trebuie sa duc pestele la palat inainte ca medicul sa plece acasa”. Însă în timp ce punea peştele într-un vas cu apă, peştele s-a uitat în sus la el, cu ochi trişti şi rugători. Şi brusc, fiul şi-a dat seama că trebuie să cruţe viaţa peştelui aşa că l-a aruncat înapoi în mare.

Continue reading this article ›

Tags: ,